ŢĂRĂNÍME s.f. Populaţia mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului şi creşterea animalelor; totalitatea ţăranilor, mulţime de ţărani. – Ţăran + suf. -ime.

ŢĂRĂNÍME s. (înv.) mojicime, ţărănie, (fig.) opincă. (Întreaga ~.)

ţarăníme s. f., g.-d. art. ţărănímii

ŢĂRĂNÍME f. (colectiv de la ţăran) 1) Clasă socială alcătuită din populaţia sătească care se ocupă cu producţia agricolă. 2) Totalitate a ţăranilor. Întreaga ~. 3) Mulţime de ţărani. /ţăran + suf. ~ime