|
|
ţicui. 5 rezultate gasite
ŢICUÍ, pers. 3 ţicuieşte, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre undiţă) A face o mişcare bruscă atunci când peştele muşcă din momeală; a zvâcni. – Et. nec.
ţicuí vb., ind. prez. 3 sg. ţicuiéşte, imperf. 3 sg. ţicuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţicuiáscă
A ŢICU//Í pers.3 ~iéşte intranz. reg. (despre pluta undiţei) A se mişca brusc, când peştele apucă nada. /Orig. nec.
ticuí, pers. 3 tícuie, vb. IV (reg.) a ciuguli (găina); a se lovi, a se împunge cu râtul (porcii).
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
