ŢINTÁR, (1) ţintare, s.n. (2) ţintari, s.m. 1. S.n. Joc de societate la care se foloseşte un carton cu un desen special pe care jucătorii mişcă piese după anumite reguli; moară. 2. S.m. (Ornit.) Inăriţă. – Ţintă + suf. -ar.

ŢINTÁR s. v. inăriţă.

ŢINTÁR s. moară, (Mold.) car. (Jocul distractív numit ~.)

ţintár (zool.) s. m., pl. ţintári

ţintár (joc) s. n., pl. ţintáre

ţinţár s. m., pl. ţinţári

ŢINTÁR¹ ~e n. Joc de societate în care participanţii mută piese conform unor reguli speciale pe un carton cu un anumit desen. /ţintă + suf. ~ar

ŢINTÁR² ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu penaj castaniu pe spate, roşu în frunte şi roz pe piept. /ţintă + suf. ~ar