|
|
ţipirig. 7 rezultate gasite
ŢIPIRÍG1 s.m. (Bot.; regional) Pipirig. – Cf. p i p i r i g.
ŢIPIRÍG2 s.n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluţia unor pile electrice şi în diferite reacţii chimice). – Cf. scr. c a p a r i k a.
ŢIPIRÍG s. v. clorură de amoniu, rugină, salmiac.
ŢIPIRÍG s. (BOT.) 1. (Scirpus silvaticus) pipirig. 2. (Scirpus holoschoenus) (reg.) rogoz.
ţipiríg (bot.) s. m.
ţipiríg (chim.) s. n.
ŢIPIRÍG1 n. pop. Substanţă albă, cristalizată, solubilă în apă, întrebuinţată, mai ales, la lipirea metalelor; clorură de amoniu. /Orig. nec.
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
