ALERGÁRE, alergări, s.f. Acţiunea de a alerga; alergătură. ♦ (Mai ales la pl.) Probă atletică de fugă pe anumite distanţe. ♦ Cursă de cai. – V. alerga.

ALERGÁRE s. 1. cursă, (reg.) încurare, (înv.) curs. (~ de cai.) 2. v. fugă. 3. v. alergătură.

alergáre s. f., g.-d. art. alergării; pl. alergări

ALERG//ÁRE ~ări f. 1) v. A ALERGA. 2) Probă atletică constând din fuga pe anumite distanţe. ~ări de viteză. ~ări cu obstacole. 3) Curse de cai. /v. a alerga