ALIÁNŢĂ, alianţe, s.f. 1. Înţelegere politică între două sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respective se obligă să acţioneze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări, în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate. ♦ Legătură, înţelegere între două sau mai multe grupuri, în vederea realizării unui obiectiv comun. 2. (În sintagma) Rudă prin alianţă = persoană devenită, prin contractarea unei căsătorii, rudă cu rudele soţiei sau ale soţului. ♦ (Reg.) Inel de logodnă. [Pr.: -li-an-] – Din fr. alliance.

ALIÁNŢĂ s. v. coaliţie.

aliánţă s. f. (sil. -li-an-), g.-d. art. aliánţei; pl. aliánţe

ALIÁNŢ//Ă ~e f. 1) Înţelegere între două sau mai multe state pe baza unui tratat. ~ politică. 2) Legătură între două sau mai multe grupuri sociale în vederea unor acţiuni comune. 3) Legătură de rudenie care se stabileşte între două familii prin contractarea unei căsătorii. Rudă prin ~. [G.-D. alianţei; Sil. -li-an-] /<fr. alliance

ALIÁNŢĂ s.f. 1. Pact între două sau mai multe grupuri, făcut pentru a întări o legătură sau în vederea realizării unor anumite scopuri; legătură stabilită între două sau mai multe state pe baza unui tratat. 2. Legătură care se stabileşte între familiile a două persoane care se căsătoresc. ♢ Rudă prin alianţă = persoană înrudită cu cineva prin căsătorie. [< fr. alliance].