ARSÉNIC s.n. Pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică pentru om; arsen (2). ♢ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. – Din fr. arsenic, lat. arsenicum.

ARSÉNIC s. (CHIM.) anhidridă arsenioasă, trioxid de arsen, (rar) arsen, şar, (pop.) săricica, şoricioaică, (Mold.) şoriceasă.

arsénic adj. m., pl. arsénici

arsénic s. n.

ARSÉNIC adj. : Acid ~ acid rezultat din combinarea arsenului cu oxigenul. /<fr. arsenic, lat. arsenicum

ARSÉNIC s.n. Arsen. [< fr. arsenic, lat. arsenicum].

ARSÉNIC adj.m. Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. [Cf. fr. arsénique].