BIDÓN, bidoane, s.n. Vas (de tablă) pentru păstrarea sau transportul lichidelor. ♦ Ploscă de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), de ţinut apă sau altă băutură. – Din fr. bidon.

BIDÓN s. (reg.) matara.

bidón s. n., pl. bidoáne

BID//ÓN ~oáne n. 1) Recipient (de metal sau din mase plastice) cu capac, folosit pentru păstrarea şi transportarea lichidelor. 2) Ploscă căptuşită pe din afară cu postav sau cu piele, folosită pentru a păstra băutura în condiţii de campanie. /<fr. bidon

BIDÓN s. n. recipient portativ pentru lichide; vas de tablă în care se păstrează apa de băut în excursii, marşuri etc. (<fr. bidon)

BIDÓN s.n. Vas de metal portativ în care se păstrează lichide; (spec.) vas de tablă (învelit cu postav) în care se păstrează apa de băut în excursii, în marşuri etc. [Pl. -oane. / < fr. bidon, cf. it. bidone].