BLUZÁ, pers.3 bluzează, vb. I. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).

BLÚZĂ, bluze, s.f. îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămaşă bărbătească. – Din fr. blouse.

bluzá vb., ind. prez. 3 sg. bluzeáză

blúză s. f., g.-d. art. blúzei; pl. blúze

BLÚZ//Ă ~e f. 1) Obiect de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) care acoperă corpul până la brâu. ~ de mătase. 2) Haină de protecţie purtată de anumite categorii de muncitori în timpul lucrului. /<fr. blouse

BLÚZĂ s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, de obicei cu mâneci, pe care îl poartă mai ales femeile. 2. Haină de pânză pe care o poartă militarii vara în locul vestonului. ♦ Haină de protecţie purtată de muncitori în timpul lucrului. [< fr. blouse].

bluza cu guler pe gat

BLUZÁ vb. tr. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză. (<fr. blouser)

BLÚZĂ s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, cu mâneci, pe care îl poartă femeile. 2. haină de pânză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului. ♢ haină de protecţie purtată de muncitori în timpul lucrului. (<fr. blouse)

blúză (-ze), s.f. – Îmbrăcăminte ca o cămaşă bărbătească. Fr. blouse.

Bluza din tesatura groasa pentru iarna, care are si guler ce se muleaza pe gat ( reg. Dobrogea)

bluză de damă decoltată, cămăşuţă (de la chemisette).