BUCHÉT, buchete, s.n. 1. Mănunchi de flori aranjate (şi legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de acelaşi fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă de vin. 3. Mică plantă erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

BUCHÉT s. 1. mănunchi, (reg.) smoc, steblă, şomoiog, şomoltoc, (Transilv. şi Ban.) chită, (Transilv., Maram. şi Ban.) struţ, (Transilv.) vârstă. (Un ~ de margarete.) 2. (BOT.; Geranium pusillum) (reg.) săgeţică.

buchét s. n., pl. buchéte

BUCHÉT ~e n. 1) Grup de plante (flori, frunze etc.) tăiate şi aranjate în mănunchi cu cozile într-o direcţie. 2) Totalitate de obiecte omogene, unite împreună într-un ansamblu. 3) Aromă specifică a unor vinuri, coniacuri, lichioruri de calitate superioară. /<fr. bouquet

BUCHÉT s.n. 1. Mănunchi, legătură de flori. 2. Grup de arbori de aceeaşi specie în cadrul unui arboret; boschet. 3. Aromă specifică a unor vinuri vechi, selecţionate. 4. (Mar.) Ansamblu format din două-trei macarale, servind pentru manevrele curente ale velelor. [< fr. bouquet].

BUCHÉT s. n. 1. mănunchi de flori aranjate şi legate împreună. ♦ (p. ext.) grup de obiecte de acelaşi fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) luate împreună. 2. grup de arbori de aceeaşi specie în cadrul unui arboret. 3. aromă specifică a unor băuturi şi preparate din fructe şi legume. 4. ansamblu din două-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor. (<fr. bouquet)

buchét (-te), s.n. – Mănunchi de flori. – Mr. buchet. Fr. bouquet; cf ngr. μπουϰέτο (› mr.). – Der. buchetar, s.n. (rar, frunze verzi care servesc drept garnitură buchetului de flori); buchetieră, s.f. (florăreasă).