CAIMÁC, caimacuri, s.n. 1. Pojghiţă de grăsime care apare pe suprafaţa laptelui fiert sau a iaurtului. ♢ Expr. A lua caimacul = a-şi însuşi partea cea mai bună. 2. Spuma care se formează la suprafaţa cafelei în urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul şi deasupra cărbunelui. – Din tc. kaymak.

CAIMÁC s. v. floare.

CAIMÁC s. (pop.) spumă, (reg.) smântână, (înv., în Transilv.) sobură. (~ de la laptele fiert.)

caimác s. n. (sil. cai-), pl. caimácuri

CAIMÁC ~uri n. 1) Strat subţire de grăsime care se formează la suprafaţa laptelui. ♢ A lua ~ul a-şi însuşi partea cea mai bună. 2) Spumă care se formează la suprafaţa cafelei în urma fierberii. [Sil. cai-mac] /<turc. kaymak

caimác (-ce), s.n. – 1. Pojghiţă de grăsime pe suprafaţa laptelui fiert. – 2. Spuma de la cafeaua turcească. – 3. Strat superior de tutun, în pipă. – Mr., megl. căimac. Tc. kaymak (Roesler 594; Şeineanu, II, 76; Lokotsch 1009; Ronzevalle 131), cf. ngr. ϰαïμάϰι, alb., bg. kaimak, sb. kajmak.