CANEÁ, canele, s.f. Cep de lemn sau de metal, fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet de scurgere, care serveşte la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: caná s.f.] – Refăcut din canele (pl. lui canelă, rar „canea“ < ngr. kanélla, bg. kanela).

CANEÁ s. cep, (rar) tiplu, (reg.) slăvină, tapă, (Transilv.) pipă, (Ban. şi Transilv.) şaitău, (Transilv.) şurub, (prin Maram. şi Transilv.) şurubar. (~ la un butoi.)

caneá s. f., art. caneáua, g.-d. art. canélei; pl. canéle

CAN//EÁ ~éle f. Ţeavă de lemn prevăzută cu un robinet, fixată într-un vas pentru a scoate lichidul. [Art. caneaua; G.-D. canelei] /<ngr. kanélla