CARTÓN¹, cartoane, s.n. 1. Hârtie groasă şi compactă cu flexibilitate redusă. ♢ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton impregnat cu gudron sau cu smoală. 2. Schiţă iniţială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor ţigări, prin care se trage fumul. 4. Tăviţă de carton¹ (1) pentru prăjituri, bomboane etc.; p. ext. conţinutul ei. – Din fr. carton.

CARTÓN², cartoane, s.n. (Reg.) Pânză tare de cânepă, in, bumbac; creton. – Din germ. (austriac) Karton.

CARTÓN s. mucava, (reg.) tablă.

cartón (hârtie, pânză) s. n., pl. cartoáne

CART//ÓN ~oáne n. 1) Hârtie groasă, compactă, rigidă, având diferite întrebuinţări. ♢ ~ gudronat carton din fibre textile impregnat cu bitum şi utilizat ca material izolant. 2) Schiţă iniţială a unui tablou; crochiu; desen; eboşă. ~oanele lui I. Vieru. 3) Tub de hârtie la capătul unei ţigări. /<fr. carton

CARTÓN s.n. 1. Hârtie groasă şi puţin flexibilă; mucava. 2. Tăviţă de mucava; (p. ext.) conţinutul ei. 3. Schiţă, studiu pregătitor la un tablou. 4. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor ţigări, prin care se trage fumul. [Pl. -oane. / < fr. carton, cf. it. cartone – hârtie groasă].