CHÍCIURĂ s.f. Cristale de gheaţă care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din bg. kičur.

CHÍCIURĂ s. (MET.) promoroacă, (pop.) brumă, (reg.) bură, chidă, gotcă, polei, promoară, stură. (~ s-a depus pe crengile copacilor.)

chíciură s. f., g.-d. art. chíciurii, pl. chíciuri

CHÍCIURĂ f. Strat subţire din cristale de gheaţă care se formează iarna pe ramurile copacilor şi pe obiecte; promoroacă. [G.-D. chiciurii; Sil. chi-ciu-] /<bulg. kiţur

chíciură s.f. – Promoroacă. Bg. kićur (Conev 75; DAR); mai ales în Munt. Se confundă cu bg. kićor „ciorchine“ – Der. închiciuri (var. închiciura), vb. (a se acoperi de chiciură). Cicură, s.f. (chiciură), pe care Cihac, II, 52, îl pune în legătură cu ceh. cikor, trebuie să fie o formă cu metateză a aceluiaşi cuvânt.