CRESTÁ, crestéz, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe o suprafaţă sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin aşchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colţi, dinţi. ♢ Expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ţine o socoteală; fig. a-şi nota, a-şi memora ceva. 2. Refl. A se tăia, a se răni uşor. – Din creastă.

CRESTÁ vb. 1. v. scrijeli. 2. v. inciza. 3. v. zimţui.

crestá vb., ind. prez. 1 sg. crestéz, 3 sg. şi pl. cresteáză

A CREST//Á ~éz tranz. 1) (obiecte) A însemna printr-o tăietură pe suprafaţă. ♢ ~ pe răboj a) a nota, făcând o tăietură pe răboj; b) a ţine minte; a memoriza. 2) (obiecte din lemn) A înzestra cu crestături (în scop decorativ). /Din creastă