DEÓCHI (rar, 2) deochiuri, s.n. 1. Putere (magică) pe care superstiţioşii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora îşi fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochetură. ♢ Expr. De-a deochiul = cu admiraţie. (Astăzi, mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă de admiraţie pentru calităţile fizice ori pentru inteligenţa cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) dióchi s.n.] – De⁴ + ochi¹.

DEÓCHI s. deochetură, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, râvnă. (Îi face farmece de ~.)

deóchi s. n. (sil. de-ochi), pl. deóchiuri

DEÓCHI n. pop. (în superstiţii) Boală pricinuită de privirea admirativă, învidioasă sau răutăcioasă a unor persoane, care se crede că dispun de o putere magică. /de + ochi