DISTRÁCŢIE, distracţii, s.f. 1. Ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească; amuzament, petrecere; agrement. 2. Lipsă de atenţie, de concentrare. – Din fr. distraction, lat. distractio.

DISTRÁCŢIE s. I. 1. agrement, amuzament, divertisment, plăcere, (înv.) zefchiu. (Parc de ~ii.) 2. v. amuzament. 3. petrecere, plăcere. (Viaţă plină de ~ii.) II. absenţă, neatenţie. (E de-o ~ condamnabilă.)

distrácţie s. f. (sil. -ţi-e), art. distrácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. distrácţiei; pl. distrácţii, art. distrácţiile (sil. -ţi-i-)

DISTRÁCŢI//E ~i f. 1) Lipsă de atenţie (obişnuită sau momentană); neatenţie. 2) Petrecere plăcută a timpului (de scurtă durată); divertisment; amuzament; agrement. [Art. distracţia; G.-D. distracţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. distraction, lat. distractio

DISTRÁCŢIE s.f. 1. Ceea ce amuză, distrează; petrecere, amuzament. 2. Neatenţie. [Gen. -iei, var. distracţiune s.f. / cf. fr. distraction, lat. distractio].

Distractie