DOÁMNĂ, doamne, s.f. 1. Termen de politeţe pentru o femeie căsătorită. ♢ Doamnă de onoare = femeie (din aristocraţie) aflată în serviciul unei prinţese, al unei regine etc. ♦ Soţie. ♦ Spec. Soţie a unui domnitor sau a unui boier. ♦ Stăpână a unei case, a unei gospodării. 2. Compus: (Bot.; pop.) doamnă-mare sau doamna-codrului = mătrăgună. – Lat. dom(i)na.

DOÁMNĂ s. v. nevastă, soţie.

DOÁMNĂ s. 1. cucoană, madam, (pop.) jupâneasă, (ieşit din uz) damă, (grecism înv.) chera, (italienism înv.) signoră. (O ~ mai în vârstă.) 2. (IST.) (pop.) vodeasă, voduleasă, voievodeasă. (~ Tana, soţia domnitorului Moldovei.)

doámnă s. f., g.-d. art. doámnei; pl. doámne; abr. sg. art. dna, g.-d. art. dnei

DOÁMN//Ă ~e f. 1)(folosit ca termen de politeţe şi de adresare, izolat sau înaintea numelui) Femeie căsătorită. 2) Soţie a domnului. 3) înv. Stăpână a unei case boiereşti. ♢ ~ mare plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brune-violete şi cu fructe negre, întrebuinţată în medicină; mătrăgună. /<lat. dom[i]na