EFÓRT, eforturi, s.n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit; strădanie, străduinţă. 2. (Fiz.) Rezultantă a forţelor interioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc. – Din fr. effort.

EFÓRT s. 1. v. strădanie. 2. greutate, osteneală, trudă. (Cu mult ~.) 3. încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~urile lui au fost zadarnice.) 4. (FIZ.) efort unitar = (impr.) tensiune.

efórt s. n., pl. efórturi

EFÓRT ~uri n. Încordare a forţelor fizice (sau intelectuale) pentru obţinerea unui rezultat dorit. /<fr. effort

EFÓRT s.n. Încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; acţiune energică fizică sau intelectuală, sforţare, străduinţă. ♦ Forţă interioară care ia naştere sub acţiunea unei solicitări la care este supus un material şi care se opune acestei solicitări. [Pl. -uri. / < fr. effort].