FÁLIE, falii, s.f. (Geol.) Ruptură apărută în scoarţa Pământului, ca urmare a mişcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi; fractură. – Din fr. faille.

FÁLIE s. (GEOL.) paraclază.

fálie s. f. (sil. -li-e), art. fália (sil. -li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (sil. -li-i-)

FÁLI//E ~i f. geol. Ruptură în scoarţa pământului apărută ca urmare a mişcărilor tectonice verticale. [Art. falia; G.D. faliei; Sil. -li-e] /<fr. faille

fălíe¹, fălíi, s.f. (reg., înv.) 1. mărire, pompă, splendoare. 2. fală, fudulie, mândrie, trufie.

fălíe² s.f. (reg.) rudenie, neam.

FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarţei Pământului, deplasate unul faţă de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susţine].