FÍE² s.f. (Înv.; azi pop., urmat de un adj. pos. sg.) Fiică. A fost fie-sa pe la noi. – Lat. filia.

FÍE¹ conj. 1. (În corelaţie cu sine însuşi sau cu „or“ şi „sau“, introduce o propoziţie disjunctivă, exprimând nu numai alternanţa sau opoziţia, ci şi o nuanţă de condiţie) Ori... ori... 2. (Urmat de „şi“ introduce o propoziţie concesivă) Chiar (şi), măcar. – Lat. fiat.

FÍE conj. v. ori.

FÍE interj. (fam.) calea-valea!, treacă-meargă!

FÍE s. v. copilă, fată, fiică.

fíe conjcţ.

fíe s. f. (în: fie-mea, fie-ta, fie-sa)

FIE conj. (exprimă un raport disjunctiv şi leagă părţi de propoziţie sau propoziţii) Sau; ori. /<lat. fiat