FÍSĂ, fise, s.f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenţii, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumaţie, la jocurile de cărţi etc., jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanşează funcţionarea acestuia. Fisă de telefon. ♢ (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa a înţelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. físa.

FIŞÁ, fişez, vb. I. Tranz. A extrage pe fişe însemnări dintr-o lucrare (ştiinţifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fişe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le aşeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fişă.

FÍŞĂ, fişe, s.f. 1. Foaie (mică) de hârtie sau de carton pe care îşi face însemnări cel ce strânge material pentru elaborarea unei opere, pe care se redau extrase dintr-o lucrare etc. ♦ (În biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicaţie periodică. ♦ Fişă personală = act în care se trec datele personale ale unui salariat. Fişă de sănătate = document în care se trec date în legătură cu sănătatea cuiva. Fişă de evidenţă = foaie volantă folosită în lucrările de evidenţă contabilă pentru urmărirea sistematică a fiecărui mijloc economic, proces sau sursă sub aspectul creşterii, al diminuării şi al existenţei soldului la o anumită dată. Fişă tehnologică = (formular care conţine) totalitatea indicaţiilor privitoare la fazele unui anumit proces de producţie. 2. (Tehn.) Piesă de la capătul unui cordon de reţea, care se introduce într-o priză, într-un cuplu etc. spre a stabili legătura cu o linie electrică, telefonică etc. – Din fr. fiche.

FÍŞĂ s. (FIZ.) ştecăr.

FÍSĂ s. jeton, (înv.) socotea. (~ la ruletă.)

físă (piesă metalică, monedă) s. f., g.-d. art. físei; pl. físe

fişá vb., ind. prez. 1 sg. fişéz, 3 sg. şi pl. fişeáză, 1 pl. fişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. fişéze; ger. fişând

fíşă (de hârtie, de contact) s. f., art. fíşa, g.-d. art. fíşei; pl. fíşe

FÍŞ//Ă² ~e f. tehn. Piesă fixată la capătul unui şnur electric pentru a stabili un contact între priză şi un receptor; ştecăr. /<fr. fiche

FÍŞ//Ă¹ ~e f. Foaie (mică şi groasă) de hârtie sau de carton, de formă dreptunghiulară, pe care se fac diferite însemnări. ~ bibliografică. ~ lexicografică. ~ personală. /<fr. fiche

A FIŞ//Á ~éz tranz. 1) (texte, pasaje, citate etc.) A transpune pe fişe. 2) (publicaţii) A înregistra pe fişe de bibliotecă. /Din fişă

FÍS//Ă ~e f. Piesă metalică, sub formă de monedă, cu ajutorul căreia se declanşează un automat; jeton. ~ de telefon. /<ngr. fiche

FÍSĂ s.f. Piesă de metal de formatul unei monede, care se introduce în mecanismul unui telefon public automat pentru a putea vorbi. ♦ Placă mică (de metal, de os etc.), rotundă sau pătrată etc., întrebuinţată ca marcă de plată la jocul de cărţi în localurile de consumaţie etc. [Cf. fr. fiche].

FIŞÁ vb. I. tr. A face, a alcătui fişe (asupra unui material, asupra unor cărţi etc.). [P.i. -şez. / < fişă].

FÍŞĂ s.f. 1. Foaie de hârtie, bucată de carton etc. pe care se scriu însemnări, cuvinte, pe care se extrag citate etc.; foaie de carton care cuprinde datele bibliografice asupra unei cărţi dintr-o bibliotecă; foaie care conţine note, observaţii, detalii documentare. ♦ Act care cuprinde datele personale ale cuiva. ♢ Fişă de sănătate = foaie în care se trec datele în legătură cu sănătatea cuiva. 2. Ştecher. [< fr. fiche].