GREC, GREÁCĂ, greci, grece, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Greciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Greciei sau grecilor, privitor la Grecia sau la greci; grecesc. ♢ Lupte greco-romane V. luptă. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. – Lat. Graecus.

GREC s., adj. 1. s. (înv. şi reg.) capră, (înv.) parpalec. 2. adj. grecesc.

grec s. m., adj. m., pl. greci; adj. f. sg. greácă, pl. gréce

GREC¹ greácă (greci, gréce) Care aparţine Greciei sau populaţiei ei; din Grecia. /<lat. Graecus

GRE//C² greácă (greci, gréce) m. şi f. 1) la pl. Popor străvechi, ramură a triburilor indo-europene, care a jucat un rol important în crearea civilizaţiei antice. 2) Persoană făcând parte din acest popor. 3) Persoană care face parte din populaţia de bază a Greciei sau este originară din Grecia. /<lat. Graecus

GREC, GREACĂ I. adj., s. m. f. (locuitor) Din Grecia. II. adj. care aparţine Greciei sau populaţiei ei. o arta ~ = arta dezvoltatĂ? în Grecia continentalĂ? şi insularĂ?, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene şi a asimilĂ?rii unor elemente din arta Orientului şi a Egiptului. â?? (s. f.) limbĂ? indoâ??europeanĂ? vorbitĂ? în Grecia. -Din fr. Grec, grecque, lat. Graecus