INCÉNDIU, incendii, s.n. Foc mare care cuprinde (şi distruge parţial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol. – Din lat. incendium. Cf. it. i n c e n d i o, fr. i n c e n d i e.

INCÉNDIU s. foc, pârjol, (înv. şi reg.) pojar, (reg.) pârlitură. (Un ~ a distrus clădirea.)

incéndiu s. n. [-diu pron. -diu], art. incéndiul; pl. incéndii, art. incéndiile (sil. -di-i-)

INCÉNDI//U ~i n. Foc mare care se propagă cauzând mari pierderi materiale. [Sil. -diu] /<lat. incendium, fr. incendie

INCÉNDIU s.n. Foc mare; pârjol. [Pron. -diu. / < lat. incendium, cf. it. incendio, fr. incendie].