IZOTÓP, -Ă, izotopi, -e, s.m., adj. (Atom, nucleu atomic) care are acelaşi număr de ordine ca şi alt atom ori nucleu atomic, dar care diferă de acesta prin masa atomică. – Din fr. isotope.

izotóp s. m., pl. izotópi

IZOTÓP ~i m. fiz. Atom care, având proprietăţi chimice aproape identice cu alţi atomi (ai aceluiaşi element), se deosebeşte prin masa sa. /<fr. isotope

IZOTÓP s.m. Element chimic având aceleaşi proprietăţi fizico-chimice, dar masă atomică diferită. [Var. isotop s.m. / < fr. isotope, cf. gr. isos – egal, topos – loc].