MĂGÁR, măgari, s.m. 1. Animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, capul mare şi urechile lungi, întrebuinţat ca animal de povară şi de tracţiune; asin (Equus asinus). ♢ Expr. A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situaţie precisă, a nu aparţine unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, încăpăţânat sau obraznic. – Cf. alb. m a g a r, bg. m a g a r e.

MĂGÁR s. (ZOOL.; Equus asinus) asin, (reg.) măgăreţ, (glumeţ) urecheat, urechilă.

MĂGÁR s. v. capră, popă.

măgár s. m., pl. măgári

MĂGÁR ~i m. 1) Animal domestic din familia calului, dar mai mic decât acesta, cu urechi mari, cu coamă bogată, folosit ca animal de povară; asin. ♢ Nici cal, nici ~ se spune despre cineva care n-are o situaţie precisă, clară. A fi ~ul cuiva a face cuiva servicii umilitoare. 2) fig. depr. Om prost, încăpăţânat sau obraznic. /cf. alb. magar, bulg. magare