MAHALAGIOÁICĂ, mahalagioaice, s.f. Femeie care trăieşte într-un cartier mărginaş, la periferia oraşelor; p.ext. femeie de rând, cu apucături vulgare, care se ceartă şi bârfeşte; mahalagiţă, ţaţă. – Mahalagiu + suf. -oaică.

MAHALAGIOÁICĂ s. v. mitocancă.

mahalagioáică s. f. (sil. -gioai-), g.-d. art. mahalagioáicei; pl. mahalagioáice

MAHALAGIOÁI//CĂ ~ce f. 1) Femeie care locuieşte într-o mahală. 2) Femeie cu apucături vulgare, care se ceartă şi bârfeşte. /mahalagiu + suf. ~oaică