MUCÁR, mucări, s.n. (Mai ales la pl.) Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniţă. – Muc + suf. -ar.

MUCÁR s. mucarniţă, (reg.) mucariţă. (~ pentru tăiat mucul lumânării.)

MUCÁR ~e n. înv. 1) Unealtă folosită pentru stingerea lumânărilor (a felinarelor) sau pentru retezarea mucurilor acestora; mucarniţă. 2) Sfeşnic sau suport de sfeşnic pentru lumânări. /muc + suf. ~ar