OBSTRÚCŢIE, obstrucţii, s.f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliteraţie. ♢ Obstrucţie intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuţiilor, desfăşurarea unei dezbateri, a unei acţiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; p. ext. opoziţie înverşunată. ♦ Act nereglementar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuşi să încerce sa o joace. ♦ Acţiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-şi împiedice adversarul să lovească. – Din fr. obstruction, lat. obstructio.

OBSTRÚCŢIE s. v. obliteraţie.

obstrúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. obstrúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. obstrúcţiei; pl. obstrúcţii, art. obstrúcţiile (sil. -ţi-i-)

OBSTRÚCŢI//E ~i f. 1) med. Astupare parţială sau totală a unui canal anatomic tubular (trahee, bronhie, intestin etc.); ocluzie; obliteraţie. 2) Tactică de luptă folosită în parlament de partidele şi fracţiunile politice, cu scopul de a împiedica sau de a paraliza dezbaterile sau adoptarea unor hotărâri prin discursuri interminabile. 3) sport Acţiune neregulamentară asupra adversarului. [G.-D. obstrucţiei] /<fr. obstruction, lat. obstructio, ~onis

OBSTRÚCŢIE s.f. 1. Astupare, gâtuire a unui canal, a unui vas de sânge, oprind sau împiedicând astfel circulaţia normală a substanţelor din organism; ocluzie, obliteraţie. 2. Manevră, uneltire, opunere înverşunată pentru a zădărnici o acţiune (parlamentară). 3. (Sport) Manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea fără ca el însuşi să încerce s-o joace. ♦ Acţiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-şi împiedice adversarul să lovească. [Gen. -iei, var. obstrucţiune s.f. / < fr. obstruction, cf. rus. obstrukţiia].