OSTÁTIC, ostatici, s.m. Persoană din rândul populaţiei civile oferită sau reţinută de către un stat, de către o organizaţie etc. drept garanţie pentru îndeplinirea unor obligaţii asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate împotriva statului sau a organizaţiei respective. ♦ Fig. (Fam.) Amanet, zălog². [Var.: ostátec s.m.] – Din it. ostatico.

OSTÁTIC s. (MIL.) (înv.) chezaş, otaj, zălog. (A luat ~i dintre civili.)

ostátic s. m., pl. ostátici

OSTÁTI//C ~ci m. Persoană civilă reţinută de către un stat (sau de către o organizaţie) drept garanţie pentru realizarea unor obligaţii asumate de către statul (sau organizaţia) căruia îi aparţine persoana respectivă. /<it. ostatico

OSTÁTIC, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană reţinută drept garanţie de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligaţiilor luate de statul căruia îi aparţine persoana reţinută. 2. (Fig.; fam.) Gaj, zălog. [Var. ostatec s.m.f. / < it. ostatico].