PÁNGLICĂ, panglici, s.f. 1. Fâşie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâşie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuş, folosită la maşina de scris. 2. Bandă de pânză, de muşama sau de metal divizată în centimetri, care serveşte la măsurarea distanţelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime şi lăţime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s.f.] – Din magh. pántlika.

PÁNGLICĂ s. l. (reg.) primă, (Mold. şi Bucov.) cordea, (Ban.) sârmă. (~ de mătase.) 2. (TEHN.) bandă. (~ la maşina de scris.) 3. v. tenie.

pánglică s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. pánglici

PÁNGLI//CĂ ~ci f. 1) Fâşie îngustă de material textil, folosită de femei ca podoabă (la îmbrăcăminte, în păr etc.); cordea. ~ de mătase. ♢ A scoate ~ca a) a face scamatorii; b) a amăgi. 2) şi fig. Orice obiect având formă de fâşie îngustă. ~ pentru maşina de scris. ~ de metal. 3) pop. Vierme cu corpul plat şi foarte lung, care parazitează în intestinul subţire al animalelor carnivore şi al omului; cordea; tenie. [G.-D. panglicii] /<ung. pántlika