PAVILIÓN, pavilioane, s.n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremităţile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, şcoli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuţit, care servea ca locuinţă căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorităţi portuare pe faţada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleţ, de forme şi de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i identifica apartenenţa la o anumită ţară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizaţii, asociaţii etc., care se înalţă la anumite festivităţi. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă şi în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porţiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon.

PAVILIÓN s. 1. cerdac, chioşc, foişor, (Transilv.) filigorie. (Un ~ situat în grădină.) 2. (rar) bandieră. (~ al unei nave.) 3. pavilionul urechii v. auriculă. 4. v. cornet acustic.

pavilión s. n. (sil. -li-on), pl. pavilioáne

PAVILI//ÓN¹ ~oáne n. 1) Construcţie uşoară, de regulă circulară, situată într-o grădină, într-un parc, la marginea unei păduri sau pe malul unui lac, care serveşte, mai ales, ca adăpost. 2) Clădire făcând parte dintr-un ansamblu de construcţii. [Sil. -li-on] /<fr. pavillon, germ. Pavillon

PAVILI//ÓN² ~oáne n. 1) Drapel care se arborează pe navele maritime pentru a indica apartenenţa la un stat sau care se foloseşte la anumite semnalizări pe mare. 2) Steag al unei organizaţii sau asociaţii care se arborează pe clădiri cu ocazia unei festivităţi. [Sil. -li-on] /<fr. pavillon, germ. Pavillon

PAVILI//ÓN³ ~oáne n. 1) Extremitate în formă de pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. 2) Varietate de portavoce, anexată la diafragma primelor fonografe. 3) Instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibraţiile sonore (fiind folosit de persoanele cu auz slab); cornet acustic. 4) Partea exterioară a urechii. /<fr. pavillon, germ. Pavillon

PAVILIÓN, pavilioane, s.n. (Auto.) Panoul rigid care realizează acoperişul unei caroserii auto. – Din fr. pavillon.

PAVILION, pavilioane, s.n. Panoul rigid care realizează acoperişul unei caroserii auto. – Din fr. pavillon.

PAVILIÓN s.n. 1. Construcţie uşoară, de obicei circulară, situată într-o grădină, într-un parc etc.; chioşc. ♦ Corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcţii (la spitale, la căzărmi etc.). 2. Drapel arborat de unele autorităţi pe faţada clădirii etc. ♦ Steag de pânză având forme şi culori diferite, care indică apartenenţa unei nave la o anumită ţară. 3. Partea în formă de cornet a unui receptor telefonic. ♦ Partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat. ♦ Partea exterioară cartilaginoasă a urechii. ♦ Partea terminală, în formă de pâlnie, a trompelor uterine. 4. (Herald.) Ornament al unei steme, în formă de cort, situat deasupra mantoului. [Pron. -li-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. pavillon, germ. Pavillion].