PERSONALITÁTE, personalităţi, s.f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane (1) şi o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva. ♢ Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 2. Persoană cu aptitudini deosebite şi cu alese însuşiri intelectuale şi morale, care se realizează şi se manifestă în mod practic prin reuşite într-un anumit domeniu de activitate. 3. Persoană care deţine o funcţie importantă în viaţa politică, socială, culturală; personaj (1). 4. (Astăzi rar; mai ales la pl.) aluzie tendenţioasă şi jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalité, germ. Personalität.

Personalitate ≠ impersonalitate

PERSONALITÁTE s. 1. (PSIH.) persoană. 2. perso-naj. (O ~ marcantă.) 3. individualitate, origina-litate. (~ unui artist.)

personalitáte s. f., g.-d. art. personalităţii; pl. personalităţi

PERSONALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Totalitate de trăsături morale şi/sau intelectuale proprii unei persoane, prin care aceasta se individualizează. 2) Persoană cu aptitudini şi calităţi morale deosebite; persoană marcantă. ~ politică. [G.-D. personalităţii] /<fr. personnalite, germ. Personalität

PERSONALITÁTE s.f. 1. Ceea ce caracterizează o persoană şi o deosebeşte de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. ♦ (Jur.) Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 2. Om de seamă, important, persoană cu calităţi şi merite deosebite într-un domeniu de activitate (ştiinţă, artă, viaţă social-politică etc.). 3. (Rar; la pl.) Cuvinte jignitoare, aluzii tendenţioase la adresa cuiva. [Pl. -tăţi. / cf. fr. personnalité, it. personalità].