PIETRÍŞ, pietrişuri, s.n. 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci şi de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm şi circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de gheţari etc. 2. Pietriş (1) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Înv. şi pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatră + suf. -iş.

PIETRÍŞ s. prund, prundiş, (reg.) prundar, (Ban.) pesac, (Maram. şi Transilv.) pisoc, (Transilv., Ban. şi Bucov.) şoatăr. (~ din albia unui râu.)

pietríş s. n. (sil. -triş), pl. pietríşuri

PIETRÍŞ ~uri n. 1) Rocă sedimentară alcătuită din fragmente rotunjite de roci sau de minerale, care se formează, mai ales, în albiile râurilor sau pe litoral. 2) Pământ neproductiv, acoperit cu astfel de rocă. /piatră + suf. ~iş