POLÉN, (rar) polenuri, s.n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, germ. Pollen.

POLÉN s. (BOT.) (înv. şi reg.) pulbere. (~ de flori.)

polén s. n., pl. polénuri

POLÉN ~uri n. bot. Praf gălbui produs de anterele plantelor cu seminţe. /<fr., lat. pollen, germ. Pollen

POLÉN s.n. Pulbere (galbenă) provenită din staminele plantelor cu flori, care reprezintă celulele sexuale mascule. [< fr. pollen, cf. lat. pollen – făină fină].

polén s.m. sg. (reg.) pelin.