PREMÍSĂ, premise, s.f. 1. (Log.) Fiecare dintre propoziţiile iniţiale ale unui raţionament, din care se deduce concluzia. 2. Idee de bază, punct de plecare. [Var.: premíză s.f.] – Din fr. prémisse.

PREMÍSĂ s. 1. (LOG.) (înv.) protază. (~ într-un silogism.) 2. postulat. (O ~ emisă de cineva.)

premísă s. f., g.-d. art. premísei; pl. premíse

PREMÍS//Ă ~e f. 1) Afirmaţie din care decurge o concluzie; idee de bază; punct de plecare. 2) log. Propoziţie care face parte dintr-un raţionament, din care se deduce o concluzie. [G.-D. premisei] /<fr. premisse

PREMÍSĂ s.f. 1. (Log.) Fiecare dintre primele două judecăţi ale unui silogism, din care se deduce concluzia. ♦ Fiecare enunţ dintr-un şir de enunţuri din care este dedus un alt enunţ. 2. Idee de bază; (p. ext.) bază, condiţie. [Var. premiză s.f. / < fr. prémisse, cf. lat. praemissa].

Premisa, premise s.f. 1-Fiecare dintre prepozitiile initiale ale unuirationament, din care se deduce concluzia. 2-Idee de baza, punct de plecare;conditie de baza