PRIBÓI¹, priboaie, s.n. 1. Unealtă de oţel în formă de bară, cu un capăt conic, care serveşte, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. Băţ lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăţa de pieliţe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare şi cu flori roşii sau albe (Géranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Din scr. priboj.

PRIBOͲ, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul¹ (1). – Din priboi¹.

PRIBÓI s. v. pălăria-cucului.

PRIBÓI s. I. (TEHN.) dorn, (reg.) duşlag, (prin vestul Transilv.) sclidiritor. (~ pentru perforarea unei piese metalice.) II. (BOT.; Geranium macrorrhizum) (reg.) bănat, bribor, cumătră, muşcată, floarea-raiului, floarea-vinului, floarea-viorii, pliscul-cucoarei, poala-Sfintei-Mării, poala-Sântei-Mării, talpa-gâştii.

pribói s. n., pl. priboáie

priboí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. priboiésc, imperf. 3 sg. priboiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. priboiáscă

PRIB//ÓI¹ ~oáie n. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare şi cu flori mari, roşii (rar albe), folosită în scopuri medicinale şi decorative. /<sb. priboj

PRIBÓ//I² ~iuri n. Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oţel uşor, ascuţită la unul din capete; dorn; mandrin. /<sb. priboj

A PRIBO//Í ~iésc tranz. (materiale) A găuri cu priboiul. /Din priboi

priboí², priboiésc, vb. IV (pop.) 1. a găuri, a perfora sau a lărgi o gaură cu priboiul. 2. (fig.; reg.) a ţinti cu ochii, a fixa (ceva sau pe cineva).

pribói¹, priboáie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. băţ de bătut icrele de peşte. 3. plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare şi cu flori roşii şi albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. 5. (reg.) unealtă cu care se fac găuri în pământ pentru semănatul porumbului sau pentru introducerea stâlpilor gardului. 6. pană pentru despicat lemnele. 7. piron gros şi scurt bătut în buştean, pentru a fi cărat. 8. ciur din sârmă pentru curăţatul de pieliţă al icrelor de morun. 9. (reg.) soluţie de pilitură de sulfat de cupru dizolvată în apă, folosită pentru vindecarea fracturilor. 10. (înv. şi reg.) coastă foarte înclinată; deal noroios. 11. (reg.) stâncă abruptă pe malul unei ape curgătoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgătoare izbit de valuri; priboină.