PROPTÉA, proptele, s.f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ♢ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneşă. ♦ Fig. Sprijin, protecţie (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv).

PROPTEÁ s. v. prăjină.

PROPTEÁ s. pop, reazem, sprijin, susţinere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoană, proptă, propteală, proptiş, şpraiţ, (prin Munt. şi Olt.) papainog, (Transilv.) şoş, (înv.) rezemătură, sprijineălă, sprijoană. (~ pentru consolidarea gardului.)

propteá s. f., art. propteáua, g.-d. art. proptélei; pl. proptéle

PROPT//EÁ ~éle f. 1) Bucată de lemn (par, stâlp, prăjină etc.) cu care se sprijină, provizoriu, ceva (ca să nu se prăvălească). 2) fig. mai ales la pl. Susţinere nemeritată (acordată cuiva). 3) fig. Persoană care acordă asemenea susţinere. /v. a propti