RÁMURĂ, ramuri, s.f. 1. Fiecare dintre ramificaţiile unei tulpini de plantă. ♦ Fiecare dintre ramificaţiile coarnelor cerbului şi ale căpriorului. ♦ Diviziune (secundară) a unui curs de apă principal, subîmpărţire a unui masiv muntos etc. ♦ Diviziune a unei artere, a unui nerv etc. ♦ Fig. Ramificaţie a unei familii, a unui popor. 2. Fig. Diviziune, sector al unei discipline ştiinţifice, al unei activităţi practice etc. – Din ram.

RÁMURĂ s. 1. (BOT.) cracă, creangă, (rar) ram. (înv. şi reg.) stâlp, (reg.) ratină, rază, (Transilv.) cloambă, (Transilv., Bucov. şi Olt.) crac. (O ~ de măr.) 2. v. branşă.

rámură s. f., g.-d. art. rámurii; pl. rámuri

RÁMUR//Ă ~i f. 1) Fiecare dintre ramificaţiile unei tulpini de plantă; ram. 2) Fiecare dintre ramificaţiile coarnelor unor animale (cerb, căprior etc.). 3) fig. Diviziune a unui întreg (a unei ape curgătoare, a unei căi de comunicaţie, a unui domeniu de activitate etc.); ramificaţie. 4) Diviziune a unei discipline ştiinţifice sau a unei activităţi practice; specialitate; branşă. [G.-D. ramurii] /Din ram, ramuri

ramura a geologiei economice, studiul zacamintelor metalifere