SERBÁ, serbez, vb. I. Tranz. A sărbători (un fapt important, un eveniment memorabil etc.); fig. a omagia, a cinsti, a lăuda. ♦ A ţine sărbătoare; a nu lucra, a prăznui. – Lat. servare.

SERBÁ vb. 1. a aniversa, a celebra, a prăznui, a sărbători, a ţine, (înv. şi reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de la căsatorie.) 2. a comemora, a sărbători. (~ un mare eveniment.)

serbá vb., ind. prez. 1 sg. serbéz, 3 sg. şi pl. serbeáză

A SERB//Á ~éz 1. tranz. (evenimente importante, zile memorabile) A marca printr-o solemnitate; a sărbători; a celebra. 2. intranz. A ţine sărbătoare; a prăznui. /<lat. servare