SFĂRÂMÁRE, sfărâmări, s.f. Acţiunea de a (se) sfărâma şi rezultatul ei; sfărâmat¹. [Var.: sfărmáre s.f.] – V. sfărâma.

SFĂRÂMÁRE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (~ unui obiect de pământ.) 2. fărâmare, zdrobire, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. zdrobire, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. mărunţire. 5. fărâmiţare, mărun-ţire. (~ unui aliment în gură.) 6. spargere, zdrobire. (~ valurilor de ţărm.) 7. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, zdrobire, (înv. şi pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei duşmane în luptă.)

sfărâmáre s. f., g.-d. art. sfărâmării; pl. sfărâmări