SÓBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. – Din fr. sobre, lat. sobrius.

SÓBRU adj. 1. simplu. (Îmbrăcăminte ~.) 2. auster, grav, sever, (rar) aspru. (O frumuseţe ~; linii ~.) 3. aspru, auster, sever, spartan. (Duce o viaţă ~.) 4. astâmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, stăpânit, temperat. (Om ~.)

sóbru adj. (sil. -bru), pl. sobri; f. sg. sóbră, pl. sóbre

SÓBR//U ~ă (~i, ~e) 1) Care conţine strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; auster. Stil ~. Artă ~ă. 2) Care vădeşte cumpătare; cu simţul măsurii; cumpătat; auster. [Sil. so-bru] /<fr. sobre, lat. sobrius

SÓBRU, -Ă adj. 1. Fără ornamente; simplu. 2. Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. [< fr. sobre, cf. lat. sobrius].