STÂNG, -Ă, stângi, adj. 1. (Despre părţi sau organe ale corpului) Aşezat în partea corpului în care se află inima. ♦ (Substantivat) a) (La m. sg. art.) Piciorul stâng (1). b) (La f. sg. art.) Mâna stângă (1). 2. Care se află de partea sau în direcţia mâinii stângi (1) (când cineva stă cu faţa în direcţia în care este orientat un lucru sau o fiinţă). ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Partea sau direcţia stângă. (2). ♢ Expr. A ţine stânga = a merge pe partea stângă a unui drum. (Fam.) A trage (sau a da, a face) la stânga = a fura. 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid, a unei adunări, a unei organizaţii politice; care se alătură unei astfel de grupări. ♦ (Substantivat, f. art.) Aripa radicală a unui partid, a unei şcoli filozofice etc. ♢ Loc. adj. De stânga = partizan al unei politici radicale. – Lat. *stancus (= stanticus) „obosit“.

Stâng ≠ drept

stâng adj. m., f. stângă; pl. m. şi f. stângi

STÂN//G ~gă (~gi) şi substantival 1) (despre unele organe sau despre părţi ale corpului) Care este situat în partea unde se află inima. Ochiul ~. Mâna ~gă. ♢ Nu ştie ~ga ce face dreapta se spune pentru a indica o totală lipsă de coordonare. A călca cu ~gul a) a începe în mod greşit ceva; b) a fi prost dispus. 2) Care se află în direcţia mâinii din această parte. Aripa ~gă a clădirii. ♢ Din ~ga din direcţia mâinii stângi. A ţine ~ga a merge pe partea stângă a unui drum. (La) ~ga împrejur formulă prin care se comandă cuiva o întoarcere de 180° spre stânga. A face ~ga împrejur a se întoarce şi a pleca (înapoi de unde a venit). 3) (despre grupări politice, partide, curente etc.) Care, din punct de vedere politic, este radical sau mai radical decât alţii. Aripa ~gă a parlamentului. /<lat. stancus