STRÂMT, -Ă, strâmţi, -te, adj., s.n. I. Adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; îngust. 2. Care nu este (suficient de) încăpător, în care nu încape mult. 3. Fig. Lipsit de măreţie sau de amploare; mărginit, redus, meschin; lipsit de înţelegere, de toleranţă, de generozitate; lipsit de orizont. II. S.n. (Pop.; în expr.) A fi la largul tău şi la strâmtul altuia, se spune în ironie când cineva îşi ia libertăţi excesive, stingherind pe altul. [Var.: strimt, -ă adj.] – Lat. *strinctus (= strictus).

STRÂMT adj. v. meschin.

STRÂMT adj. 1. v. îngust. 2. îngust, mic, (înv.) strâmtorat. (O intrare ~; un spaţiu ~.) 3. mic, necuprinzător, neîncăpător, nespaţios. (Cameră ~.)

strâmt adj. m., pl. strâmţi; f. sg. strâmtă, pl. strâmte

strâmt s. n.

STRÂM//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care are o lăţime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) lat; îngust. Punte ~tă. 2) Care are o lărgime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) larg. Haină ~tă. Cameră ~tă. ♢ A fi ~ la minte a avea un intelect redus. /<lat. strinctus