SUBSTITUÉNT, substituenţi, s.m. Element care poate înlocui un alt element, cu care are proprietăţi asemănătoare. [Pr.: -tu-ent] – Substitui + suf. -ent. Cf. it. s o s t i t u e n t e.

SUBSTITUÉNT s. înlocuitor, substitut, succedaneu. (Un bun ~ al bumbacului.)

substituént s. m. (sil. -tu-ent), pl. substituénţi

SUBSTITUÉN//T ~ţi m. Substanţă care poate substitui o altă substanţă cu proprietăţi similare. [Sil. sub-sti-tu-ent] /<germ. Substituent, it. substituente