TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s.m. şi f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor.

TÂLCUITÓR s. v. comentator.

TÂLCUITÓR s. v. interpret, tălmăcitor, traducător.

tâlcuitór s. m., pl. tâlcuitóri

TÂLCUITÓR ~i m. înv. Persoană care tâlcuia sau tălmăcea ceva; tălmaci; interpret. [Sil. -cu-i-] /a tâlcui + suf. ~tor