TINDÉCHE, tindechi, s.f. Bucată îngustă de lemn sau de oţel, cu dinţi la ambele capete, cu ajutorul căreia se ţine întinsă pânza la război când se ţese manual. ♦ Mecanism bazat pe o serie de rotiţe, cu care se întinde pânza în lăţime la războaiele mecanice. – Lat. tendicula.

TINDÉCHE s. v. cocârlă, schimbătoare.

TINDÉCHE s. (TEHN.) (reg.) colţar, măieţ, măiug, mâţă, tandaluţă, zimţar, zimţi (pl.). (~ la războiul de ţesut.)

tindéche s. f., art. tindéchea, g.-d. art. tindéchii; pl. tindéchi

TINDÉCH//E ~i f. 1) (la stative) Piesă îngustă şi lungă, cu dinţi la ambele capete, pentru a ţine întinsă pânza. 2) (la războaiele mecanice) Mecanism pentru întindere în lăţime a pânzei. /<lat. tendicula