TONT, TOÁNTĂ, tonţi, toante, adj., s.m. şi f. (Om) prost, neghiob, nătâng. [Var.: (pop.) tânt, -ă adj.] – Cf. it., sp., port. t o n t o.

Tont ≠ ager, deştept, înţelept, inteligent, isteţ, mintios

TONT adj., s. v. prost.

tónt adj. m., s. m., pl. tonţi; f. sg. toántă, pl. toánte

TONT toántă (tonţi, toánte) şi substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tâmp; nătărău; netot; nerod; stupid; năuc; nătâng; tălălău. /Orig. nec.