TRIÁNGLU, triangluri, s.n. Instrument muzical de percuţie făcut dintr-o bară cilindrică de oţel îndoită în formă de triunghi, care se loveşte cu o baghetă din acelaşi material; triunghi (3). [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangle.

TRIÁNGLU s. (MUZ.) triunghi.

triánglu s. n. (sil. tri-an-), art. triánglul; pl. triángluri

TRIÁNGLU ~ri n. Instrument muzical de percuţie constând dintr-o vergea de oţel, îndoită în formă de triunghi, care, fiind lovită cu o baghetă din acelaşi metal, emite sunete cristaline. [Sil. tri-an-glu] /<fr. triangle, it. triangolo