VÍCTIMĂ, victime, s.f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societăţii, din cauza propriilor greşeli etc. 2. Persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nenorocite (boală, accident, jaf, crimă etc.). 3. (În antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.

VÍCTIMĂ s. jertfă. (~ a datoriei.)

víctimă s. f., g.-d. art. víctimei; pl. víctime

VÍCTIM//Ă ~e f. Persoană care a nimerit într-un accident sau într-o catastrofă; jertfă. ~a unui accident de circulaţie. 2) fig. Persoană care suferă din cauza unor circumstanţe nefavorabile; jertfă. ~a propriilor patimi. 3) ist. Fiinţă sacrificată în semn de prinos unei divinităţi. /<fr. victime, lat. victima

VÍCTIMĂ s.f. 1. (Ant.) Animal sau om care era jertfit unei divinităţi. 2. Cel care suferă de o nenorocire, are o durere, o suferinţă etc. ♦ Cel care suferă urmările unui accident, ale unei catastrofe. [Cf. lat. victima, fr. victime].